Umbli cu lenjeria pe dos ca să nu se prindă vrăjile.. Umbli cu o şoseta de-un fel şi una de-un fel, ca să nu se prindă deochiul!

parinte

Dacă mi se deoache băiatul? Ia să-i pun eu roşu la mână!

– Dacă mi-l deoache cineva? Ia să-i pun eu usturoi în buzunar!

– Dacă cineva îmi face vrăji? Ia să îngrop eu, un cuţit sau o lamă, la poartă, să nu se prindă vrăjile…

Vedeţi?

Pe lângă ce ţi-a dat ţie Dumnezeu, ca tărie şi putere, (ulei de la maslu, agheasmă, anaforă) dar pe lângă astea, tu simţi nevoia să mai faci şi nişte trucuri banale..

Prin care vrei sa demonstrezi lui Dumnezeu, că eşti copil!

Umbli cu o şoseta de-un fel şi una de-un fel, ca să nu se prindă deochiul!

Umbli cu lenjeria pe dos ca să nu se prindă vrăjile..

Mintea îngustă a omului care ar trebui să fie ferm în credinţă!

Pentru că Dumnezeu stă în inimă! Inima este tronul…nu trupul.

„- Da… mie mi-a făcut vrăji!

– Marie, dacă Hristos este în inima ta, şi vrăjitorul e mai departe de tine, cine e mai aproape? Vrăjitorul sau Hristos?

– Păi… Hristos, dacă e în inima mea, înseamnă că e mai aproape!

– Atunci, du-te acasă şi nu te mai teme!

– Şi nu-mi daţi rugăciuni de citit?

– Nu! Du-te acasă şi nu-L scoate pe Hristos din inimă!

Vedeţi ce canon greu?

Ce înseamnă să nu-L scoţi pe Hristos din inimă? A nu-ţi pierde credinţa!

Pentru că dacă tu ajungi să te temi de un băţ de chibrit de sub preş… şi vă spun…

Eu am ascultat de multe ori… şi să ştiţi că le ascult cu convingere…

Şi ştiţi de ce? Ştiţi de ce le ascult cu convingere?

Am reuşit să fac câteva greşeli pedagogice la spovedanie.

Greşeli pe care mi le asum!

Am râs de vrăjitoriile celei care mi le-a spus…

Şi s-a dus la alt preot şi i-a umplut capul şi ăluia cu poveşti.

Măcar dacă eu o ţineam la mine la spovedit şi la împărtăşit, o ţineam pe linia dreaptă! Aşa s-a dus şi au găsit alţi „deştepţi” care i-au spus că i-a făcut vrăji cineva care începe cu litera M, şi cu V, şi cu C! Era vecina, era cumnata, era sora, mătuşa… Şi a tâlcuit cine i-a făcut vrăji. Şi mai purta ură şi pe jumătate din sat, că şi ăia i-au făcut vrăji! Deci în situaţii de genul acesta Iisus întreaba:
„De ce cugetaţi cele rele în inimile voastre? Dacă inima voastră, e trupul Meu, de ce vă mai temeţi? De ce vreţi să staţi paralizaţi, când aveţi medicamentul în voi? Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are Viaţă Veşnică şi la Judecată nu va veni, şi s-a mutat din Moarte la Viaţă!

De ce vă mai temeţi?

Parintele Calistrat Chifan

Ce spune Biserica

Dar, oricâte argumente ştiinţifice şi religioase s-ar aduce, românii continuă, la început de secol XXI, să creadă în superstiţii. Biserica Ortodoxă a identificat câteva dintre superstiţii, îndemnând credincioşii să renunţe la ele. În raport cu învăţăturile bisericeşti, puteţi mătura liniştiţi seara prin casă, să daţi foc împrumut, să spălaţi şi să coaseţi vinerea, să începeţi un lucru marţea sau sâmbătă, să cheltuiţi bani lunea, să vă întoarceţi din drum şi să rămâneţi nepăsători atunci când pisica neagră vă taie calea. (Apropo: dacă se întâlnește un preot cu o pisică neagră, cui îi va merge rău?) Nu va fi nici o problemă dacă se vor şterge două persoane în acelaşi timp cu acelaşi prosop şi nu vă va merge rău dacă vă mănâncă nasul sau vi se zbate ochiul.
Biserica atenţionează că sunt superstiţii portul talismanelor, datul peste groapă a unui cocoș la înmormântarea cuiva, spartul cănilor la înmormântare, cele 24 de opriri, credinţa că momentul în care cânta cucuveaua înseamnă prevestirea morţii cuiva, aruncarea banilor în fântână pentru împlinirea unor dorinţe, aruncarea banilor pe drum ori prin ape, atunci când se merge cu un cortegiu mortuar şi că nu este bine a se boteza în aceeaşi apă mai mulţi copii. Tot superstiţie este considerat şi crezul că împărtăşirea celui bolnav ar aduce după sine şi obştescul sfârşit, mai ales dacă este şi într-o stare de boală mai avansată sau incurabilă sau că săvârşirea Sfântului Maslu persoanelor care sunt bolnave are rostul de a grăbi sfârşitul acestora. De asemenea, întâlnirea cu preotul nu înseamnă neşansă, ghinion, nenorocire ori blestem.

Superstiţii sunt credinţa în vise, ghicitul în cafea, bătutul în lemn şi scuipatul în sân, precum şi legarea unei aţe roşii la copii pentru alungarea deochiului.

loading...